Cimitirul. De Adrian Teleșpan.

Și eu am trăit ca o provincială cu convingeri nesănătoase şi din popor când vine vorba de ghei. Asta-i clar. Și am mai trăit și cu Jules Vernes sub pernă, deși nu mi-a plăcut niciodată.

Dacă știam la 12 ani când m-am apucat de citit că există și cărți din astea, “care descriu viața și lucrurile zilnice” le ziceam eu atunci, poate stăteau altfel lucrurile acum. Sau poate nu. N-o să dau pasaje din carte. Deși mi-au plăcut o groază.

Totuși, ce-ai descris tu, Teleşpane, în toată cartea ta, e dincolo de ce-mi puteam imagina că-mi pot imagina citind. M-ai „subînţeles”?! Adică tu, Teleşpan, pe scurt, ai descris toate netrăirile alea pe care le înăbuşim noi sau pe care nu ştim cum să le numim.

Nu fac eforturi să te ridic în slăvi cu cuvinte alese, c-au făcut-o alții înaintea mea.

Totuși, pentru ăia care nu te-au cumpărat încă, pentru mine e una dintre cele mai complete cărți pe care am pus mâna.

Bravo, norocosule !  Bravo !

Anunțuri

2 gânduri despre „Cimitirul. De Adrian Teleșpan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s