Despre urcarea la cap, sex şi bani. Interviu cu Adrian Teleşpan.

Eu reporter, Teleşpan producător în jurnalele în care pe alocuri apăream şi eu. Eu fan Geta şi fan reclame cu Panda pe iutub văzute la sugestia dânsului. Şi-un singur prieten comun. Paleu. Cam atât avem în comun.

Totuşi, am fost prima care i-a comandat cartea de pe internet şi printre ultimii care-au şi terminat-o. I-am luat un interviu. Relaxat, căruia îi lipsesc de departe cele mai bune întrebări. Răspunsurile însă sunt marca Teleşpan. Sincere şi pălmuitoare. Luaţi de citiţi:

  1. Hagi-Stan: Ești atât de celebru și de invitat peste tot încât mi-e greu să mă dau inteligentă şi să te mai întreb ceva ce să nu fi fost întrebat deja.  Unde ești și ce faci acum, după lansare?

Adrian Teleşpan: Bună Ioana. Sunt acolo unde am fost întotdeauna. În mintea mea. Sunt în punctul în care duc o luptă directă cu urcarea la cap. Sper să nu mi se urce. Ce fac? Mănânc, mă întâlnescu cu oameni, mă caut pe google, mă mai uit la câte un film porno, vorbesc la telefon și petrec ireal de mult timp pe Facebook.

2. Hagi-Stan: Ai tăi au pus mâna pe carte? Au reacționat cumva?

Adrian Teleşpan: Nu cred că au cartea deocamdată. Maică-mea mi-a zis să le trimit câteva, dar i-am zis că nu îi sfătuiesc să o citească pentru că e mult prea vulgară pentru ei. Inițial au fost reticenți la ideea acestei cărți, bine, mama mai mult, dar în ultima vreme au auzit că e bună, că place, că lumea râde de se cacă pe ea, câteva rude le-au zis că e un motiv de mândrie. Senzația mea e că s-au împăcat surprinzător de repede cu ideea că sunt homosexual și am scris o carte despre asta.

3. Hagi-Stan: Te simți descusut pentru c-ai povestit cele mai groaznice momente de familie? Sperai ca lumea să empatizeze sau pur și simplu ai spus ce n-au avut alții curaj să povestească?

Adrian Teleşpan: M-am tot gândit ce să răspund la treaba asta cu curajul. Nu prea am un răspuns coerent, dar sunt convins că n-am scris anumite chestii pentru că am avut curaj, ci pentru că fac parte din bagajul meu emotional, spiritual. Nu mă simt descusut pentru că în carte m-am deschis suficient cât să nu prea mai am prea mult de ascuns. Asta nu înseamnă că lumea știe totul despre mine.

4. Hagi-Stan: Ai adunat banii visați din ce-ai vândut? 🙂

Adrian Teleşpan: Ești ok?:)))))

5. Hagi-Stan: Aşa sunt eu, inocentă :). Și tot de vise… Mai visezi? Te-ai reapucat? Mai iubești?

Adrian Teleşpan: Visez și iubesc, dar în alte direcții. Mesajul cărții, dacă ai fi citit cu atenție :))), este să nu mai visăm cai verzi pe pereți și să încercăm să visăm constructiv. Sincer, mi-am micșorat drastic herghelia de cai verzi.

6. Hagi-Stan: Și acum, pentru cunoscătorii de carte, cum a rămas cu Daniel, cu Rashid, cu Oli? (fierb toți cititorii, inclusiv eu)

Adrian Teleşpan: Cititorii pot să fiarbă. Nu voi vorbi mai mult despre viața mea personală mai mult  decât am făcut-o în carte. De fapt, nu voi vorbi despre ceilalți oameni din carte. Despre mine poți să mă întrebi oricând, orice.

7. Hagi-Stan: Adrian Teleşpan: ^%&?¤ _ ! …??????

Aici Ioana Gună Hagi Stan pusese o întrebare tip spoiler care strica surpriza finalului. Îi răspund doar ei: Am venit cu un zbor low cost!:)

8. Hagi-Stan: Câți prieteni ai impresia că ai astăzi, după lansarea-spectacol?

Adrian Teleșpan: 4 prieteni de tipul familie. Vreo 15-20 extrem de apropiați. La fel ca înainte de lansare. Am, însă, mult mai multe cunoștine cărora le sunt recunoscător.

9. Hagi-Stan: Light și de încheiere ca să nu fie 10 întrebări, ci doar 9. Ce (mai) face Geta? (Geta e câinele lui, care și-a depășit demult condiția de câine)

Adrian Teleșpan: E divină, as always.

10. Hagi-Stan: Ca să fie totuși 10. Ce nu te-a întrebat nimeni și ce-ai fi răspuns?

Adrian Teleșpan: Nu m-a întrebat nimeni până acum cum mă mai cheamă. Malvinus.

Îi găsiți cartea peste tot. În librării, pe net. Vă invit.

P.S. Mulţumesc pentru interviu, Adrian.

Anunțuri

14 gânduri despre „Despre urcarea la cap, sex şi bani. Interviu cu Adrian Teleşpan.

  1. Nu am citit-o dar chestia cu Geta mi-a aprins un beculeț și parcă acum nu îndrăznesc să mai caut cartea. Fiindcă dacă-i vreun soi de remake după Ștefan Caraman (unde există un câine Rita care și-a depășit demult condiția de câine – cartea lui e „Scrisori către Rita”), o să mă oftic și din entuziasm pic într/o intensă nevoie de a porcăi.

      • Bineee…
        Dar să știi că nici Caraman nu avea nicio legătură cu ce citisem până atunci și de când i-a apărut cartea aia, stilul i-a cam fost „împrumutat”. Inclusiv limbajul liber spre obscen folosit.

      • Cine a spus că mă jenează ??? 😯 Am spus doar că eu la Caraman l-am găsit prima dată și că ulterior, datorită succesului pe care cartea lui l-a avut s-au găsit mulți să îl adopte. Tu ai citit „Scrisori către Rita” ? Că dacă da, atunci îmi poți oferi un termen de comparație și-mi alungi temerile referitoare la o eventuală supă reîncălzită.

      • Nu-ţi pot oferi un termen de comparaţie. Pentru că n-am citit cartea la care faci referire. Totuşi, să spui că stilul liber spre obscen a pornit de la Caraman sau s-a încheiat la el e ca şi cum ai zice că un singur om a mers cu liftul şi o singură dată în viaţă. Poţi fi liber şi obscen în cel puţin 10 feluri diferite. Demonstrez eu acum cu un pix şi-o hârtie şi fără să fiu vreo scriitoare. În concluzie, cumperi sau nu. Fără recenzii.

      • Atunci, nu.
        Eu am o scuză pentru faptul că nu am citit cartea colegului tău deoarece abia e apărută. Tu nu ai nicio scuză să nu-l fi citit pe Caraman fiindcă, și n-o spun eu, cartea aia a fost considerată un reper. S-a pus și-n scenă într-un serial de teatru.
        De fapt însă, decisiv a fost argumentul cu liftul.

      • Bine. Hai să tragem concluzia că eu nu sunt suficient de cultă. Ceea ce e perfect adevărat. Totuşi, revin cu argumentul că nu mă simt datoare să recomand ceva doar făcând comparaţie cu altceva. Dacă similarul cărţii lui Teleşpan ar fi fost o carte corespondentă din Japonia anilor 50, eram pierdută. Aşa, încă mă simt în siguranţă. Şi cultă puţin spre deloc. Subliniez eu încă o dată fără să mă simt ruşinată.

      • Nici nu ai de ce să te simți rușinată. Doar că te-ai repezit în mine atribuindu-mi intenții negative când eu de fapt nu le-am avut nicio secundă. Recitește comentariile și vei observa asta. Eu doar ceream ceva detalii și mi s-a părut firesc să le cer de la cineva care cunoaște destul de bine autorul. Atât. Ok, nu-i bai. Întotdeauna poate exista o primă impresie defavorabilă.

      • Ce-a răspuns Teleşpan la ce-am scris te-a lămurit? (da, eu mă aprind repede. Şi da, poate n-am avut cele mai bune argumente. Sunt subiectivă. Mi se pare firesc să placă fără s-o descriu)

  2. Nu am citit cartea lui Caraman. Dar am auzit ca e buna! In Cimitirul Geta apare destul de putin, povestea se intampla, dar nu se invarte in jurul ei. Personal, pentru ca am o oarecare doza de bunsimt, sper sa nu existe prea multi oameni care sa vorbeasca la fel de vulgar ca mine.

    • Am înțeles. Nici eu nu aș fi vrut ca acest dialog să se poarte în jurul lui Caraman. Puteam să folosesc drept exemplu pe Nedelea și „Șoseaua Cățelu 42”. Fiindcă, da, temerile tale sunt destul de îndreptățite. 😆 Repet, nu sunt vreun pudic care să fiu deranjat de un limbaj mai liber, de ce să ne ascundem după degete – face parte din cotidian, dar folosirea lui în cărți e, ca să folosesc limba de lemn, „în tendințe”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s