Recomandarea zilei de la ministrul Muncii: semipreparate, mamelor !

Cu ce te ajută statul când ai sau te pregătești să ai un copil?

Să vedem.

  1. Îți dă un trusou pentru nou-născuți gratis. De fapt, îți dădea. E un serial al cărui ultim episod a fost difuzat în iulie 2010.
  2. Îți dă o indemnizație pentru creșterea copilului. Cum e ea? Schimbată, răschimbată, răstălmăcită, amețită și oricum insuficientă. Totuși, chiar și de el, de acest amărât de sprijin, au parte doar norocoasele… Doar cele care au avut șansa să lucreze 12 luni consecutiv înainte să nască. Cele care au înghițit fără să-și dea demisia, sau au înghițit, fără să fie date afară. Restul n-au cum să beneficieze nici măcar de cumulul de aproximativ 800 de lei pe care ți-l garantează statul. Cine n-are 12 luni lucrate fără oprire primește alocația de 2 milioane de lei vechi. Echivalentul a  o pereche de cizme care nici că-ți plac, nici că te deranjează. Le cumperi pentru că ăștia-s toți banii de care dispui şi pentru că vrei să faci parte din prima generaţie încălţată din arborele genealogic.

“N-avem. Nu se poate. Proiectul de buget nu permite” De câte ori aţi auzit replicile astea? Fie că-i vorba de greaua moștenire sau de proasta gestionare a resurselor, miniștrii care se perindă la fotoliul ministerial numit Muncă au mereu explicații plauzibile care să justifice grelele condiții și nu doar…

Și tot ne iau. Şi nu ne dau nimic. Şi totuşi, continuă să funcționeze pe principiul bătrânesc și neaoș: “măcar o vorbă bună să-ți mai spun, măi mamă ! (care ești tu mamă și care-ai îndrăznit să te multiplici ca să crești natalitatea în statul român)”.

Pe principiul “vorbe bune” se ghidează frenetic și actualul ministru al Muncii, Mariana Câmpeanu, care a declarat recent la un post de televiziune că femeile trebuie ajutate în creșterea copilului, o soluție fiind semipreparatele, pentru ca gospodinele „să nu mai stea să curețe cartofi”.
„Trebuie să le ajutăm pe femei, să aibă condiţii pentru creşterea copilului. Să le ajutăm cu semipreparate, să nu mai stea să cureţe cartofi”, a mai declarat ministrul.

Acum eu, ca o viitoare mamă, îmi pun întrebarea legitimă: semipreparate? Cum adică semipreparate? Adică în loc de lapte praf şi scutece, noi, mamele, ar urma să primim o sacoşă doldora de hamburgeri congelaţi şi alte “bunătăţi” de felul acesta? Aripioare picante pentru sugari? De curiozitate: aţi avut vreodată suficient timp să citiţi şi să descifraţi kilometrica listă de ingrediente a unui astfel de produs?

Cumva, ca o invitaţie la şniţel de pui: “Fiecare cutie de şniţel de pui marca XXX este un deliciu. Bucăţi de piept de pui suculent şi gustos, învelite într-o crustă crocantă, ce se pot prepara în doar 30 de minute, la cuptor, fără ulei. O cutie conţine 3 sau 4 bucăţi de şniţel”.

Haideţi să vedem şi cum se prepară:

La cuptor: 18-20 de minute (fără a se decongela înainte produsul)

În tigaie: 6-8 minute în ulei încins

La cuptorul cu microunde: 4-5 minute la 850 W.

Vedeţi, mamelor? E cât se poate de simplu. Tot ce trebuie să faceţi ca să aveţi o familie fericită este să puneţi mâna pe o pungă de semipreparate. N-aveţi un congelator încăpător? Nasol. Aveţi un congelator încăpător? Înghesuiţi în el cât mai multe astfel de pungi. Ziua încă mai are 3 mese de onorat. Şi la fiecare mic-dejun, prânz şi cină, scoateţi de-acolo câte o punguţă magică. Nu-i aşa că-i simplu? Nici nu durează mult, nici nu ne murdărim. Aţi văzut ce scriu specialiştii mai sus: 4-5 minute, cel mult 30. Şi masa-i gata.

Dar cu cartofii, mâncarea săracului, ce-aveţi, doamnă?

De ce e degradant, doamna ministru, ca o femeie care mai e şi mamă să cureţe cartofi? Îşi strică manichiura? E umilitor să faci un piure de legume pentru copilul tău, în loc să te arunci ca o hienă în supermarket la primul borcănel de mâncare pentru copii?

Paroxismul dânsei merge mai departe. Pentru a afla de câte semipreparate are nevoie, lunar, un copil,  ministrul Muncii vrea să se calculeze exact  ”ce înseamnă un standard minim de obligaţii pe care trebuie să le ai faţă de copii şi un standard de cost”.

Doamna ministru, dumneavoastră aveţi copii? Wikipedia spune că da. Pe băieţii dumneavoastră i-aţi crescut tot cu fish fingers de la congelator?
Mi-aş dori, doamna ministru, ca săptămâna viitoare să veniţi şi cu  recomandări legate de detergenţii pe care i-am putea folosi, dar şi de culoarea perdelelor ce s-ar preta în bucătărie, de exemplu. V-aţi dovedit a fi unul dintre cei mai buni “adviseri” pe anul ăsta.

Lăsaţi tot ce aveţi în mână. Lăsaţi şi ministerul. Lăsaţi-ne.

Publicitate

Viaţa de după televiziune. Sau cum s-o iei de la capăt în stil independenta.net

N-am scris în viaţa mea un editorial. M-a rugat Tudor Otulescu s-o fac. Normal că m-am băgat. N-am terminat nici jurnalismul, aşa că tura asta sunt cel puţin achitată de orice stupizenie scrisă aici, din lumea mea mică.

Cu toate că n-am şcoala aia pe care-o flutură mulţi, am lucrat în televiziune. Vreo 8 ani consecutiv. De la local la naţional, lucrurile s-au legat frumos. Tipica poveste cu moldoveanca ajunsă în Capitală, cu o sacoşă de rafie şi fără bani, care ajunge coafată pe sticlă la un moment dat.

Experienţa cu televizorul şi toată lumea din exterior, aşa cum te vede ea, e bogată şi pretenţioasă. E lumea aia şmecheră în care oamenii simpli au impresia c-ajung doar târfele sau pilele.

Dincolo de treaba asta, e vorba şi de bulan şi spontaneitate (asta apropos de reţeta succesului pe care m-au rugat unii s-o dau de-a lungul timpului. Aici intră absolvenţii de jurnalism fără experienţă sau fătucile cu fizic tip FHM, dornice să-şi vadă scris numele pe o burtieră).

Singurul sfat pertinent pe care am eu impresia că pot să-l dau e că dacă vrei în lumea crudă a televiziunii trebuie să fii o pizdică înfiptă şi cu spirit în tine. Să nu împuşte vreun prost în spatele tău şi ţie să-ţi curgă din gură privind în timpul ăsta în direcţia diametral opusă. Dacă nu eşti nici înfiorător de urâtă, ai şanse de 3 % să te califici 🙂

Continuarea pe http://independenta.net/component/content/article/216-editorial/674-viata-de-dupa-televiziune-sau-cum-s-o-iei-de-la-capat-in-stil-independenta-net.html