Despre urcarea la cap, sex şi bani. Interviu cu Adrian Teleşpan.

Eu reporter, Teleşpan producător în jurnalele în care pe alocuri apăream şi eu. Eu fan Geta şi fan reclame cu Panda pe iutub văzute la sugestia dânsului. Şi-un singur prieten comun. Paleu. Cam atât avem în comun.

Totuşi, am fost prima care i-a comandat cartea de pe internet şi printre ultimii care-au şi terminat-o. I-am luat un interviu. Relaxat, căruia îi lipsesc de departe cele mai bune întrebări. Răspunsurile însă sunt marca Teleşpan. Sincere şi pălmuitoare. Luaţi de citiţi:

  1. Hagi-Stan: Ești atât de celebru și de invitat peste tot încât mi-e greu să mă dau inteligentă şi să te mai întreb ceva ce să nu fi fost întrebat deja.  Unde ești și ce faci acum, după lansare?

Adrian Teleşpan: Bună Ioana. Sunt acolo unde am fost întotdeauna. În mintea mea. Sunt în punctul în care duc o luptă directă cu urcarea la cap. Sper să nu mi se urce. Ce fac? Mănânc, mă întâlnescu cu oameni, mă caut pe google, mă mai uit la câte un film porno, vorbesc la telefon și petrec ireal de mult timp pe Facebook.

2. Hagi-Stan: Ai tăi au pus mâna pe carte? Au reacționat cumva?

Adrian Teleşpan: Nu cred că au cartea deocamdată. Maică-mea mi-a zis să le trimit câteva, dar i-am zis că nu îi sfătuiesc să o citească pentru că e mult prea vulgară pentru ei. Inițial au fost reticenți la ideea acestei cărți, bine, mama mai mult, dar în ultima vreme au auzit că e bună, că place, că lumea râde de se cacă pe ea, câteva rude le-au zis că e un motiv de mândrie. Senzația mea e că s-au împăcat surprinzător de repede cu ideea că sunt homosexual și am scris o carte despre asta.

3. Hagi-Stan: Te simți descusut pentru c-ai povestit cele mai groaznice momente de familie? Sperai ca lumea să empatizeze sau pur și simplu ai spus ce n-au avut alții curaj să povestească?

Adrian Teleşpan: M-am tot gândit ce să răspund la treaba asta cu curajul. Nu prea am un răspuns coerent, dar sunt convins că n-am scris anumite chestii pentru că am avut curaj, ci pentru că fac parte din bagajul meu emotional, spiritual. Nu mă simt descusut pentru că în carte m-am deschis suficient cât să nu prea mai am prea mult de ascuns. Asta nu înseamnă că lumea știe totul despre mine.

4. Hagi-Stan: Ai adunat banii visați din ce-ai vândut? 🙂

Adrian Teleşpan: Ești ok?:)))))

5. Hagi-Stan: Aşa sunt eu, inocentă :). Și tot de vise… Mai visezi? Te-ai reapucat? Mai iubești?

Adrian Teleşpan: Visez și iubesc, dar în alte direcții. Mesajul cărții, dacă ai fi citit cu atenție :))), este să nu mai visăm cai verzi pe pereți și să încercăm să visăm constructiv. Sincer, mi-am micșorat drastic herghelia de cai verzi.

6. Hagi-Stan: Și acum, pentru cunoscătorii de carte, cum a rămas cu Daniel, cu Rashid, cu Oli? (fierb toți cititorii, inclusiv eu)

Adrian Teleşpan: Cititorii pot să fiarbă. Nu voi vorbi mai mult despre viața mea personală mai mult  decât am făcut-o în carte. De fapt, nu voi vorbi despre ceilalți oameni din carte. Despre mine poți să mă întrebi oricând, orice.

7. Hagi-Stan: Adrian Teleşpan: ^%&?¤ _ ! …??????

Aici Ioana Gună Hagi Stan pusese o întrebare tip spoiler care strica surpriza finalului. Îi răspund doar ei: Am venit cu un zbor low cost!:)

8. Hagi-Stan: Câți prieteni ai impresia că ai astăzi, după lansarea-spectacol?

Adrian Teleșpan: 4 prieteni de tipul familie. Vreo 15-20 extrem de apropiați. La fel ca înainte de lansare. Am, însă, mult mai multe cunoștine cărora le sunt recunoscător.

9. Hagi-Stan: Light și de încheiere ca să nu fie 10 întrebări, ci doar 9. Ce (mai) face Geta? (Geta e câinele lui, care și-a depășit demult condiția de câine)

Adrian Teleșpan: E divină, as always.

10. Hagi-Stan: Ca să fie totuși 10. Ce nu te-a întrebat nimeni și ce-ai fi răspuns?

Adrian Teleșpan: Nu m-a întrebat nimeni până acum cum mă mai cheamă. Malvinus.

Îi găsiți cartea peste tot. În librării, pe net. Vă invit.

P.S. Mulţumesc pentru interviu, Adrian.

Publicitate

Cimitirul. De Adrian Teleșpan.

Și eu am trăit ca o provincială cu convingeri nesănătoase şi din popor când vine vorba de ghei. Asta-i clar. Și am mai trăit și cu Jules Vernes sub pernă, deși nu mi-a plăcut niciodată.

Dacă știam la 12 ani când m-am apucat de citit că există și cărți din astea, “care descriu viața și lucrurile zilnice” le ziceam eu atunci, poate stăteau altfel lucrurile acum. Sau poate nu. N-o să dau pasaje din carte. Deși mi-au plăcut o groază.

Totuși, ce-ai descris tu, Teleşpane, în toată cartea ta, e dincolo de ce-mi puteam imagina că-mi pot imagina citind. M-ai „subînţeles”?! Adică tu, Teleşpan, pe scurt, ai descris toate netrăirile alea pe care le înăbuşim noi sau pe care nu ştim cum să le numim.

Nu fac eforturi să te ridic în slăvi cu cuvinte alese, c-au făcut-o alții înaintea mea.

Totuși, pentru ăia care nu te-au cumpărat încă, pentru mine e una dintre cele mai complete cărți pe care am pus mâna.

Bravo, norocosule !  Bravo !