Vreo 17 ani am locuit într-un cartier sărac. De fapt, cel mai sărac din oraș. Vecinii, cu copiii lor cu tot, erau ca noi, săraci. Majoritatea cu datorii uriașe la întreținere, cu mâncare bună doar de sărbători și cu foarte mici plăceri satisfăcute când lua copilul un premiu sau când își serba ziua. Înconjurați de blocuri de nefamiliști în care locuiau cetățeni cu calul în casă și își scoteau soțiile din casă cu săbiile, în antiteză, noi am avut mereu impresia că suntem bogați, chiar rupți în cur la propriu cum ne găseam de multe ori prin fața blocului.
Ulterior am și crescut, la fel, fără să ne plângem. Unii au rămas în același mediu și se chinuiesc și acum să trăiască cu 700 de lei pe lună, alții au ajuns mai bine. Mulți mă bagă pe mine în categoria asta: București, salariu cu 3 zero-uri, expunere, mașină… Adică faimă și bani. Bineînțeles că lucrurile n-au stat niciodată așa. Că nu e basm. Lucrurile s-au sucit de mult și de multe ori. Nici banii și nici faima n-au fost în supradoze. Dar, până la urmă, nu despre asta e vorba în propoziția asta.
Meseria cu care mă joc eu de vreo 8 ani mi-a dat însă ocazia să văd multe fericiri de copil. Copii bucuroși c-au primit Ipad la 3 ani, când încă li se împleticește limba, și copii bucuroși că mănâncă o pâine proaspătă, după o lună de izolare în zăpezi.
Astea sunt extreme și oricum sunt de când lumea. Totuși, ce mă sperie pe mine e că văd zilnic copii care nu se mai bucură de lucruri mărunte. Merg cu mamele de mână la grădiniță, îmbrăcați cu haine care costă cât mobila mea de bucătărie și au o mimă tristă, ursuză. Pentru ei, o jucărie e prilej de bucurie fix 5 minute. O mâncare bună trece de multe ori neobservată. Acum e pe bani. E pe tehnologii scumpe bifate la colecție.
O să am și eu un copil. Peste câteva luni. O să treacă timpul și peste el. O să pot să-l fericesc cu un miros de chec la cuptor?
Nimicuri 
Oarecum superficial, atât cât pot citi (și) printre rânduri, am o vagă bănuială că, da, vei putea. Pentru că acei copii despre care vorbești în finalul postării tale, au părinți bogați conform declarațiilor de avere dar săraci lipiți pământului în materie de mobilier la nivelul mansardei.